Provocări la Locul de Muncă: Perfecționism, Epuizare și Sindromul Impostorului
Pentru multe femei cu ADHD, mediul profesional este un teren minat de provocări ascunse. Deși pot fi extrem de inteligente, creative și capabile, dificultățile cu funcțiile executive creează un paradox dureros care duce adesea la un ciclu de perfecționism, epuizare și îndoială de sine.
Perfecționismul paralizant este o strategie de coping comună. Teama constantă de a face o greșeală din neatenție sau de a rata un detaliu important duce la verificări multiple și la o muncă excesivă pe sarcini simple. Acest perfecționism nu este despre a atinge excelența, ci despre a evita eșecul perceput. Rezultatul este adesea procrastinarea – sarcina pare atât de copleșitoare și riscul de a nu o face perfect este atât de mare, încât este mai ușor să nu o începi deloc.
Acest efort constant de a compensa și de a masca dificultățile duce inevitabil la epuizare (burnout). Femeile cu ADHD muncesc adesea de două ori mai mult pentru a obține aceleași rezultate ca și colegii lor neurotipici. Ele pot excela în situații de criză datorită capacității de hiperfocalizare, dar menținerea unui ritm constant în sarcinile de rutină le consumă o cantitate enormă de energie mentală. Acest consum energetic nu este vizibil pentru ceilalți, lăsându-le să se simtă epuizate și neînțelese.
În cele din urmă, acest ciclu alimentează sindromul impostorului. În ciuda succeselor și a feedback-ului pozitiv, femeia cu ADHD trăiește cu teama că este o fraudă și că în orice moment va fi "descoperită". Ea își atribuie succesele norocului sau factorilor externi, în timp ce interiorizează fiecare eșec ca o dovadă a incompetenței sale. Pentru a sparge acest ciclu, este esențială recunoașterea tiparelor, stabilirea unor limite clare, împărțirea sarcinilor în pași mici și căutarea unui mediu de lucru care să valorifice punctele forte, cum ar fi creativitatea și rezolvarea de probleme, în loc să penalizeze slăbiciunile administrative.