Navigarea Procesului de Diagnostic: La ce să te aștepți de la o evaluare
A lua decizia de a căuta un diagnostic pentru ADHD la vârsta adultă poate fi un pas intimidant, plin de speranță, dar și de anxietate. A ști la ce să te aștepți poate demistifica procesul și te poate ajuta să te pregătești.
Cine pune diagnosticul? În România, diagnosticul oficial de ADHD la adulți, în special cel care deschide calea către tratamentul medicamentos, este pus de un medic psihiatru. Un psiholog clinician poate efectua o evaluare complexă și poate oferi un raport, dar diagnosticul final și planul de tratament medicamentos vin de la medicul psihiatru.
Ce implică o evaluare completă? Un diagnostic de ADHD nu se pune pe baza unui singur test. Este un proces complex care implică adunarea de informații din mai multe surse:
- Interviul clinic detaliat: Aceasta este cea mai importantă parte. Medicul te va întreba despre dificultățile tale actuale în diverse domenii (muncă, viață socială, acasă). Crucial, te va întreba și despre copilăria ta, deoarece criteriile de diagnostic cer ca unele simptome să fi fost prezente înainte de vârsta de 12 ani.
- Scale și chestionare standardizate: Vei completa probabil unul sau mai multe chestionare, cum ar fi ASRS (Adult ADHD Self-Report Scale). Acestea ajută la cuantificarea simptomelor, dar nu sunt suficiente singure pentru un diagnostic.
- Istoricul medical și familial: Medicul va dori să afle despre alte condiții medicale sau psihiatrice, precum și dacă există un istoric de ADHD în familia ta (deoarece este puternic genetic).
- Excluderea altor cauze: Simptomele ADHD pot fi imitate de alte condiții, precum anxietatea, depresia, tulburările de somn sau problemele tiroidiene. O parte a evaluării este să se asigure că ADHD este explicația cea mai probabilă pentru dificultățile tale.
Cum te poți pregăti?
- Gândește-te la exemple concrete: În loc să spui doar "sunt dezorganizat", gândește-te la exemple specifice: "am plătit penalizări la facturi de 3 ori în ultimul an pentru că am uitat", "am pierdut 3 seturi de chei în 6 luni".
- Vorbește cu părinții (dacă este posibil): Întreabă-i cum erai în copilărie. Erai visător, agitat, impulsiv? Orice carnet de note vechi cu observații de la profesori poate fi extrem de util.
- Fii sincer și deschis: Nu există răspunsuri "greșite". Scopul este să oferi o imagine cât mai clară a experienței tale.
Un diagnostic poate fi un moment de validare incredibilă, oferind în sfârșit o explicație pentru luptele de o viață. Este primul pas spre a primi ajutorul și strategiile potrivite.