Creierul cu ADHD: Dopamina, Funcțiile Executive și Rețeaua Modului Implicit
Pentru a înțelege ADHD-ul, trebuie să privim "sub capotă", la modul în care funcționează creierul. Diferențele nu sunt structurale majore, ci mai degrabă chimice și funcționale, afectând comunicarea între diverse rețele neuronale.
Rolul crucial al dopaminei: Unul dintre principalii "vinovați" este sistemul de recompensă al creierului, care funcționează pe bază de dopamină. Dopamina este un neurotransmițător asociat cu motivația, plăcerea și concentrarea. În creierul cu ADHD, sistemul dopaminergic este mai puțin eficient. Acest lucru înseamnă că sarcinile de rutină, plictisitoare sau care nu oferă o recompensă imediată nu generează suficientă dopamină pentru a menține creierul angajat. De aceea, o persoană cu ADHD poate amâna la nesfârșit completarea unui raport, dar se poate concentra ore în șir pe un joc video sau un proiect pasionant (hiperfocalizare).
Funcțiile executive deficitare: Acestea sunt "directorul general" al creierului, localizate în principal în cortexul prefrontal. Ele ne ajută să planificăm, să organizăm, să ne gestionăm timpul, să ne controlăm emoțiile și să folosim memoria de lucru. În ADHD, această zonă a creierului este mai puțin activă, ducând la dificultăți practice precum:
- Estimarea greșită a timpului necesar pentru o sarcină.
- Dificultatea de a începe proiecte (paralizia de sarcină).
- Probleme în a-și aminti instrucțiuni sau informații pe termen scurt.
- Reacții emoționale disproporționate față de situație.
Rețeaua Modului Implicit (DMN): Aceasta este rețeaua cerebrală activă atunci când mintea noastră "rătăcește" sau visează cu ochii deschiși. La persoanele cu ADHD, DMN-ul este adesea hiperactiv și nu se "oprește" corespunzător atunci când este necesară concentrarea pe o sarcină externă. Acest lucru explică de ce mintea pare să aibă propria ei viață, sărind constant la alte gânduri, amintiri sau planuri, chiar și în timpul unor activități importante.